Atunci cand cineva moare, toata lumea se grabeste sa spuna doar lucruri bune despre persoana in cauza. De ce, daca am fost toata viata un ticalos, atunci cand voi muri sa se spuna doar vorbe bune despre mine? La ce mai serveste atunci sa fii un om bun si corect in viata? Oare atunci cand va muri Ion Iliescu va trebui sa vorbesc de bine despre el? No way! Inteleg sa nu ma bucur, sa nu caut motive de satisfactie, dar de aici si pana la a fi trist si a cauta cuvinte de lauda e distanta lunga.

Dan Iosif a murit. A murit de cancer intr-o clinica din Siberia. Unde in alta parte putea sa moara un protejat al lui Ion Iliescu? Unde credeti ca o sa moara Ion Iliescu cand o sa-i vina ziua? La Viena sau la Paris? La Moscova, desigur.

Dan Iosif a murit de cancer la plamani, boala pe care se zice ca ar fi contractat-o in anii de puscarie din vremea comunismului. Dan Iosif nu a fost un dizident aruncat in inchisoare de regimul comunist, asa cum s-a intamplat, spre exemplu, cu Corneliu Coposu, ci a fost inchis pentru infractiuni de drept comun: bisnita, trafic de valuta etc.

Singurul moment de lumina din viata lui Dan Iosif a fost seara de 21 decembrie 1989, atunci cand s-a aflat in fruntea manifestatiilor din fata Hotelului Intercontinental. Insa chiar si acest moment de lumina este acoperit de multe umbre. Unii spun ca, in realitate, Dan Iosif ar fi fost acolo pentru a provoca revolta oamenilor, cu misiune de la fosta Securitate si de la comunistii din linia a doua, in frunte cu Ion Iliescu, care doreau rasturnarea lui Nicolae Ceausescu. Evolutia politica ulterioara a lui Dan Iosif alimenteaza aceasta teorie.

Dupa Revolutie, Dan Iosif a facut o cariera politica fulminanta, dar mereu la umbra lui Ion Iliescu. Numele lui Dan Iosif, ca si al tuturor acelora care au fost in preajma lui Iliescu din decembrie 1989 incoace, este legat de faptele acestuia: crimele de la Revolutie si din timpul Mineriadelor, precum si manipularea romanilor sau sabotarea partidelor istorice de dupa 1990.

Nascut in Bucuresti in 1950, Dan Iosif a facut o scoala de maistri militari, dar a lucrat ca electronist la o intreprindere bucuresteana. Pana in 1990, viata lui Dan Iosif a fost un amestec de ilegalitati si de momente controversate. Nu se stie prin ce imprejurari a ajuns in Piata Universitatii in decembrie 1989. Poate a fost intr-adevar un om simplu care a dorit rasturnarea unui sistem ce nu-l lasa sa faca trafic de valuta in fata Hotelului Intercontinental sau bisnita cu bilete de film in fata cinematografului Patria de pe Magheru. Nu cred ca Dan Iosif a avut idealuri de libertate, in sensul celor promovate de Radio Europa Libera in acei ani.

Dintr-un simplu tehnician electronist, dar neoficial “bisnitar” si “smecher”, dupa cum chiar el s-a definit, Dan Iosif a ajuns consilier al presedintelui Romaniei, Ion Iliescu. Aici se cuvine sa fac o paranteza: una din primele lui secretare in postura de consilier prezidential a fost actuala vedeta de televiziune Mihaela Radulescu, care a descins in Bucuresti din nordul sarac al Moldovei direct in cabinetul lui Dan Iosif. Gurile rele spun ca Mihaela Radulescu a fost pentru Dan Iosif o foarte, foarte apropiata secretara.

Dan Iosif a mai fost si senator, iar moartea l-a gasit in pozitia de deputat in Parlamentul Romaniei. De altfel, gratie acestei functii, Camera Deputatilor a fost aceea care a platit cheltuielile de transport ale corpului neinsufletit al lui Dan Iosif din Rusia in Romania. Ma intreb de ce? Era Dan Iosif un om sarac si nu a lasat suficienti bani pentru a fi inmormantat de familie sau este considerat un erou national care trebuia inmormantat pe cheltuiala statului roman?

Viata de politician a lui Dan Iosif a fost plina de momente controversate, inca din primele luni de dupa Revolutie, cand a fost implicat in mineriadele organizate de Ion Iliescu. De altfel, Dan Iosif a facut parte din lotul de 20 de persoane cercetate pentru Mineriada din 13-15 iunie 1990. Numele lui Dan Iosif a mai fost pomenit in “afacerea bratarile dacice”, in care era suspectat de trafic cu obiecte de patrimoniu. Emblematic pentru ceea ce a fost Dan Iosif mi se pare refuzul lui de a parasi o vila de protocol, pe care o ocupa fara a avea dreptul, amenintand ca o sa arunce casa in aer, nu inainte de a-l impusca pe cel care va intra peste el sa-l evacueze.

Cand era presedintele Romaniei, Ion Iliescu l-a decorat pe Dan Iosif cu Ordinul Serviciul Credincios in rang de Cavaler. Pentru serviciile aduse cui?